Raneti si Oprea lasa bolnavii sa moara

Lucrez de multa vreme la Spitalul Militar. Pe de o parte, mizeriile pe care le-am intalnit aici erau usor eclipsate de realizarile unor oameni minunati: medici, asistente sau personal administrativ. Pe de alta, faptul ca gunoiul era bagat “la ordin” sub pres trebuia sa ne loveasca intr-o zi. Chiar daca suntem o unitate militara si teoretic ar trebui sa o ducem mult mai bine decat spitalele din reteaua civila a Ministerului Sanatatii. Acest blog este confesiunea unui om care a obosit sa ingroape in el mizeriile altora, care nu mai vrea sa asculte orbeste ordinele unui sexolog si ale unui agricultor care conduc ceea ce a fost candva o unitate sanitara de elita a Romaniei. Dar mai mult decat atat, este felul meu de a vorbi pentru toti pacientii care au murit la Spitalul Militar Central Carol Davila din Bucuresti. Si daca nu se poate spune ca decesul acestora a fost cauzat direct de incompetenta cuplului sexolog-agricultor, cu siguranta se poate afirma ca daca in locul lor spitalul era condus de un manager adevarat, atunci sutele de mii de euro aruncate pe apa Sambetei ar fi putut fi investite in aparatura si medicatie care macar le-ar fi prelungit viata. Deci, intr-un fel, povestea lor isi are locul ei. Pentru ca la fiecare deces din ATI, Raneti si Oprea spun: “N-avem bani, n-avem bani!”.

colonelul sexolog Raneti

Sexologul este Aurelian Emil Raneti. Inainte de a fi sexolog a fost medic endocrinolog si seful singurei sectii militare de endocrinologie.

colonelul agricultor Oprea

Cand generalul Sarbu a fost schimbat de la conducerea Spitalului Militar, Raneti a venit la carma. Si aici intra in scena agricultorul Paul Ionel Oprea. Medic militar si el, Oprea este adjunctul lui Raneti, dupa ce pe vremea lui Sarbu se ocupase direct de licitatiile organizate de spital. In timpul liber, sau chiar in timpul serviciului, si in mandatul Sarbu dar si in mandatul Raneti, se ocupa de o ferma de cateva sute de hectare pe care o detine in judetul Arges. Ferma in care a investit sute de mii de euro, bani care nu pot fi justificati de averea stransa din solda si declarata in actele oficiale. Dar acesta e un subiect asupra caruia voi in alt episod.

“Priceperea” cuplului Raneti-Oprea a facut primele victime pe la sfarsitul lui 2009, cand spitalul a inceput sa ramana fara medicamente. Dar nu din lipsa de fonduri. Pentru ca bani, dupa cum voi demonstra, existau. Cert este faptul ca in special in sectia de Anestezie si Terapie Intensiva, insotitorii bolnavilor erau pusi sa se duca la farmacie ca sa cumpere medicamente, daca doreau ca cei dragi sa se trezeasca din anestezie si sa nu faca diverse complicatii post-operatorii. Imi vine in minte cazul doamnei Galaman Elena, decedata in ianuarie 2010. Sotul ei a fost trimis dupa medicamente de 15 milioane. Personalul spitalului poate depune marturie. Iar el a pastrat facturile. Stiu asta pentru ca dupa moartea sotiei, a vrut sa isi recupereze banii cheltuiti. Pensionar fiind, orice banut ar fi fost de ajutor. Dar Raneti si Oprea au scapat repede de el invocand tot felul de argumente birocratice, care in esenta pot fi parafrazate prin “ Ne pare rau ca v-a murit sotia in spital si ca in loc sa depuneti la timp actele pentru recuperarea banilor cheltuiti pe medicamente care ar fi trebuit sa fie gratuite, erati mult prea ocupat cu inmormantarea nevestei”. Si cazuri ca acesta sunt o groaza. Dovezile exista in arhiva SMC. Sunt foi de observatie, cereri inregistrate din partea rudelor indoiliate pentru recuperarea banilor, pot depune marturie asistente si medici… daca cineva este interesat…

Iar acum, demonstratia faptului ca bani exista. Acelasi cuplu Raneti – Oprea gireaza in mod direct cumpararea fara licitatie a unui medicament foarte scump, dar a carei folosire nu este justificata in cadrul Spitalului Militar. Medicamentul se numeste betaferon, iar boala tratata cu ajutorul lui se numeste scleroza multipla recurent recidivanta.O boala grava, e adevarat, dar care nu are nimic de a face cu Spitalul Militar. Sau nu intr-atat incat sa justifice trei transe de cate 300.000 de euro fiecare, bani platiti firmei GEMEDICA, companie detinuta de Aurel Catalin Galea, bun prieten si partener de afaceri cu Sorin Oprescu, primarul Bucurestiului.Astfel, Galea a contribuit cu peste 85.000 de lei la campania electorala a lui Oprescu, dupa cum rezulta din documentele publicate in Monitorul Oficial, iar in firma “Body Logic”, el este partener cu fiul primarului, Mircea Oprescu. Gizella Galea este partenera cu Sorin Oprescu, cu Mircea Oprescu si cu fratele edilului, Dorin, la societatea Medical Prestige. Firmele familiei Galea sunt, de altfel, printre preferatele spitalelor aflate in administratia primarului Oprescu. Mai ales ca seful spitalelor de stat bucurestene, Marius Savu, are si el o legatura directa cu familia Galea: in 2008 i-a deschis sotiei sale,Madalina Savu, o clinica de oftalmologie in spatiul unde functiona firma familiilor Oprescu si Galea, “Body Logic”. E vorba de o locatie din centrul Bucurestiului, pe strada Pitar Mos nr 20.

De ce anume singurul scop al achizitiei facute de cuplul Raneti – Oprea de la prietenul lui Oprescu a fost cheltuirea inutila (din punct de vedere al eficientei banului public) a fondurilor? Patru explicatii simple:

1. Medicamentul respectiv e destinat bolnavilor cronici. Iar pt cei care nu sunt medici, termenul de cronic desemneaza o boala de lunga durata, pentru care nu exista pericolul ca pacientul sa moara a doua zi sau peste 2 ore. Pacientii care au murit insa in sectia de ATI, sufereau de afectiuni acute, adica riscau sa moara imediat in lipsa altor medicamente. Intr-adevar, Raneti si Oprea aveau de rezolvat o dilema filozofica: sa ii puna pe drumuri pe pacientii care stateau sa moara in ATI, dupa o operatie, sau pe cei care tremurau, dar cu siguranta vor trai si peste un an cu acelasi tremurat?

2. Din punct de vedere economic, dar bazat pe realitati medicale, prima data se trateaza urgentele medicale, bolile acute, si la urma bolile cronice. Motivul: poti impiedica o boala acuta sa devina cronica, evitand sa platesti apoi sume mari pt un tratament d elunga durata, dar la o boala cronica nu mai ai ce face decat sa ii incetinesti progresul, fara sa poti vindeca complet pacientul.

3. Titulatura oficiala spitalului e “Spitalul Universitar de Urgenta Militar Central Dr Carol Davila Bucuresti”. Adica e un spital care trebuie sa se ocupe cu prioritate de afectiunile acute, nu de cele cronice.

4. Chiar in cazul in care aceste medicamente ar fi fost, prin absurd, necesare spitalului, tot nu se justifica achizitia lor fara licitatie prin sintagma “Situatie de urgenta extrema survenita in urma unor evenimente care nu puteau fi prevazute de autoritatea contractanta, in conformitate cu conditiile stricte stabilite in directiva”. Ar insemna ca toti bolnavii de scleroza au dat buzna in aceeasi zi in biroul lui Raneti si tinandu-l pe Oprea ostatic i-au spus printre miscarile lor tremurate: <<Daca nu ne dai pastile, ii luam gatul!>>.

In episodul urmator, voi povesti de ce Paul Ionel Oprea este mai degraba agricultor decat medic sau loctiitor al comandantului Spitalului Militar si de ce locul sau e mai potrivit la volanul unor combine de zeci de mii de euro, scosi Dumnezeu stie de unde… ca din solda cu siguranta nu aveau de unde sa vina. Iar pentru cititorii fideli, va urma si un bonus despre cum era sa ajunga Basescu sa fie prajit din cauza incompetentei lui Raneti.